Petiția pentru neconstituționalitatea prevederilor legale privind declanșarea referendumului pentru demiterea primarului

Către,

Instituția Avocatul Poporului

 

Subscrisa ………., având sediul social în ………, reprezentată prin………….,

Subsemnata/ul ………………., domiciliat/a în ……………..

vă înaintăm următoarea petiție prin care vă rugăm, ca în baza art. 13 lit. f din Legea nr. 35/1997 republicată privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului și a art. 32 din Legea nr. 47/1992 – privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să ridicați excepția de neconstituționalitate a art. 70 alin. (1) și (4) și a art. 55 alin. (3) și (6) din legea nr. 215/2001 pentru considerentele ce le vom expune în cele ce urmează.

 

Neconstituționalitatea art. 70 alin. (1) și (4) și a art. 55 alin. (3) și (6) din Legea nr. 215/2001

 

Potrivit art. 70 din Legea nr. 215/2001:

”(1)Mandatul primarului încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia, organizat în condiţiile legii, conform procedurii prevăzute la art. 55 alin. (3) – (7)…..

(4) Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puţin 25% dintre locuitorii cu drept de vot. Acest procent trebuie să fie realizat în fiecare dintre localităţile componente ale comunei, oraşului sau municipiului.”

Conform prevederilor art. 55 din același act normativ:

”……………..

(3) Consiliul local poate fi dizolvat prin referendum local, organizat în condițiile legii. Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de cel puțin 25% din numărul cetățenilor cu drept de vot înscriși pe listele electorale ale unității administrativ-teritoriale.

(4) Cheltuielile pentru organizarea referendumului prevăzut la alin. (3) se suportă din bugetul local.

(5) Referendumul local este organizat, în condițiile legii, de către o comisie numită prin ordin al prefectului, compusă dintr-un reprezentant al prefectului, câte un reprezentant al primarului, al consiliului local și al consiliului județean și un judecător de la judecătoria în a cărei jurisdicție se află unitatea administrativ-teritorială în cauză. Secretarul comisiei este asigurat de instituția prefectului.

(6) Referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului local încetează înainte de termen dacă s-au pronunțat în acest sens cel puțin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate.

…”

Potrivit art. 5 din Legea nr. 3 din 22 februarie 2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului:

 ”(1)  Referendumul  naţional  şi  referendumul  local  se  organizează  şi  se  desfăşoară  potrivit prevederilor prezentei legi.

(2)  Referendumul  este  valabil  dacă  la  acesta  participă  cel  puţin  30%  din  numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente

3)  Rezultatul  referendumului este validat dacă opţiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale permanente.”

În conformitate cu prevederile art. 15, 16 și 25 din Legea 24/2000 – Legea tehnicii legislative:

Articolul 15

(1) O reglementare din aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special faţă de actul ce cuprinde reglementarea generală în materie.

(2) Caracterul special al unei reglementări se determină în funcţie de obiectul acesteia, circumstanţiat la anumite categorii de situaţii, şi de specificul soluţiilor legislative pe care le instituie.

(3) Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.

Articolul 16

(1) În procesul de legiferare este interzisă instituirea aceloraşi reglementări în mai multe articole sau alineate din acelaşi act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.

(2) În cazul existenţei unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.

(3) Se supun procesului de concentrare în reglementări unice şi reglementările din aceeaşi materie dispersate în legislaţia în vigoare.

(4) Într-un act normativ emis pe baza şi în executarea altui act normativ de nivel superior nu se utilizează reproducerea unor dispoziţii din actul superior, fiind recomandabilă numai indicarea textelor de referinţă. În asemenea cazuri preluarea unor norme în actul inferior poate fi făcută numai pentru dezvoltarea ori detalierea soluţiilor din actul de bază.

Articolul 25

În cadrul soluţiilor legislative preconizate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite.”

Potrivit art. 73 alin. 3 lit. d din Constituția României organizarea și desfășurarea referendumului se reglementează prin lege organică.

Lecturând textele art. 70 alin. (1) și (4) și art. 55 alin. (3) si (6) din legea nr. 215/2001 și lecturând și textul art. 5 din legea nr. 3/2000, observăm că există diferențe considerabile între dispozițiile acestor două acte normative în ceea ce privește desfășurarea referendumului local.

În primul rând, art. 70 alin. 1 din legea nr. 215/2001 prevede că mandatul primarului încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia, organizat în condițiile legii, după care continuă cu sintagma ”conform procedurii prevăzute la art. 55 alin. (3)-(7).”.

Din punctul nostru de vedere, prin referendum organizat în condițiile legii se înțelege referendumul organizat în conformitate cu prevederile legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului și nu în coformitate cu prevederile art. 55 din legea nr. 215/2001, legea nr. 3/2000 oferind o reglementare unitară pentru toate tipurile de referendum consacrate de Constituţie, dând expresie şi exigenţei reprezentativităţii sub aspectul rezultatului votului. Astfel, aceeaşi soluţie legislativă se regăseşte în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, al referendumului cu privire la probleme de interes naţional şi al referendumului local.

Potrivit art. 70 alin. 4 din legea nr. 215/2001 ”organizarea referendumului trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puţin 25% dintre locuitorii cu drept de vot.”

Potrivit art. 5 din legea nr. 3/2000 referendumul  naţional  şi  referendumul  local  se  organizează  şi  se  desfăşoară  potrivit prevederilor acelei legi, adică potrivit prevederilor legii nr. 3/2000. Or, legea nr. 215/2001, prin art. 70 și art. 55 instituie prevederi distincte pentru organizarea și desfășurarea referendumului local, ceea ce contravine dispozițiior legii nr. 3/2000.

Alte discrepanțe se regăsesc chiar în corpusul legii nr. 215/2001. În timp ce art. 70 alin. (4) din legea nr. 215/2001 prevede că referendumul este organizat la solicitarea a cel puțin 25% din locuitorii cu drept de vot din unitatea administrativ – teritorială pentru care se organizează referendumul, art. 55 alin. (3) prevede că referendumul se organizează ca urmare a cererii a cel puțin 25% din numărul cetățenilor cu drept de vot înscriși pe listele electorale ale unității administrativ-teritoriale.

În opinia noastră, nu se poate pune semnul egalității între numărul locuitorilor cu drept de vot și numărul cetățenilor înscriși în listele electorale deoarece modul de calcul al votanților este schimbat, din persoane înscrise în listele electorale permanente în locuitori cu drept de vot, ceea ce reprezintă o situație diferită ce aduce laolaltă atât persoanele cu domiciliul în localitate cât și persoanele cu rezidență dar fără domiciliu în localitatea respectivă, fiind un număr greu, chiar imposibil, de anticipat cu acuratete, deoarece fiecare viză de flotant modifică acest reper de calcul.

În al doilea rând, art. 55 alin. (6) din legea nr. 215/2001 prevede că referendumul este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puțin jumătate plus unu din numărul total al locuitorilor cu drept de vot și nu din persoanele înscrise pe listele electorale permanente, în timp ce art. 5 alin. (2) din legea nr. 3/2000 prevede că referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin 30% din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, iar rezultatul referendumului este validat dacă opţiunile valabil exprimate reprezintă cel puţin 25% din cei înscrişi pe listele electorale permanente. Acest lucru înseamnă că, în condițiile legii nr. 3/2000, rezultatul final, în condiții limită, este dat de votul a 12,5% + 1 din persoanele înscrise în listele electorale permanente, spre deosebire de dispozițiile art. 55 alin. (6) din legea nr. 215/2001 care ne vorbesc despre o participare de 50%+1 din numărul locuitorilor cu drept de vot și despre o validare a rezultatului cu 50%+1 din numarul voturilor valabil exprimate. Astfel, se elimină cea de-a doua condiție de reprezentativitate a referendumului din legea nr. 3/2000, aceea ca numărul voturilor valabil exprimate să fie de minimum 25% din voturile persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Mai mult, apare și un paradox, pentru declanșarea referendumului este necesar un număr dublu de semnături față de numărul de voturi necesare pentru validarea unei opțiuni la referendum.

Constituția României, în art. 73 alin. 3 lit. d), ne spune că organizarea și desfășurarea referendumului (oricare ar fi acesta) se regelementează prin lege organică. Ori legea nr. 215/2001 introduce și ea prevederi privind organizarea și desfășurarea referendumului, fapt legiferat prin legea nr. 3/2000. Totodată, normele de tehnică legislativă ne arată că nu poți introduce două articole identice (sau contradictorii) în două legi diferite sau în aceeași lege, ci se face referire la legea principală.

Din punctul nostru de vedere, prin două reglementări diferite privind desfășurarea referendumului local se încalcă și prevederile art. 2 din Constituția României cât și dispozițiile art. 1 alin. 5 din legea fundamentală.

Potrivit art. 2 și art. 1 alin. 5 din Constituția României:

” Art. 2 – Suveranitatea

(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.

(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Art. 1

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.”

Articolul 1 alin. 5 din Constituție consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerințe de precizie, claritate și previzibilitate, astfel încât acești destinatari să își poată adapta în mod corespunzător conduita.

Formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia CCR nr. 903 din 6 iulie 2010, Decizia CCR nr. 743 din 2 iunie 2011, Decizia CCR nr. 1 din 11 ianuarie 2012)

Principiul legalității este unul de rang constituțional, astfel încât încălcarea legii are drept consecință imediată nesocotirea art. 1 alin. 5 din Constituție, care prevede că respectarea legilor este obligatorie. Încălcarea acestei obligații constituționale atrage implicit afectarea principiului statului de drept, consacrat de art. 1 alin. 3 din Constiuție. (Decizia CCR nr. 783 din 26 septembrie 2012)

Respectarea legilor este obligatorie, însă nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă și previzibilă, întrucât acesta nu își poate adapta conduita în funcție de ipoteza normativă a legii. De aceea legiuitorul trebuie să manifeste o deosebită atenție atunci când adoptă un act normativ (Decizia C.C.R nr. 1 din 10 ianuarie 2014, M. Of. Nr. 123 din 19 februarie 2014)

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în strânsă legătură cu principiul general al legalității, prevăzut de textul constituțional menționat, în jurisprudența sa, a statuat împortanța asigurării accesibilității și previzibilitătii legii, inclusiv sub aspectul stabilității acesteia, instituind și o serie de repere pe care legiuitorul trebuie să le aibă în vedere pentru asigurarea acestor exigente (cauze precum Sunday Times contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, 1979, Reckvenyi contra Ungariei, 1999, Rotaru împotriva României, 2000, Damman împotriva Elveției, 2005).

Astfel, ”o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie în așa fel încât să permită oricărei persoane – care la nevoie poate apela la consultanță de specialitate – să își corecteze conduita ”(Cazul Rotaru împotriva României, 2000), iar ”cetățeanul trebuie să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat și să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele care pot apărea dintr-un caz determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie în același timp, accesibilă și previzibilă.”(Cazul Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979)

Or, aceste două dispoziții contradictorii privind desfășurarea referendumului local, prevăzute prin dispozițiile legii nr. 3/2000 și prin dispozițiile legii nr. 215/2001, creează atât în mintea cetățeanului de rând cât și în mintea celor mai pricepuți profesioniști ai dreptului mari confuzii în ceea ce privește precizia, claritatea și previzibilitatea condițiilor desfășurării referendumului local prin prisma raportării la procentul cetățenilor care pot solicita organizarea unui referendum local, adică dacă trebuie să ne raportăm la cetățenii cu drept de vot din acea localitate sau la cetățenii înscriși pe listele electorale permanente din localitatea respectivă, prin prisma procentului persoanelor care participă la referendum pentru ca acesta să fie valabil și prin prisma procentului pentru ca referendumul local să fie validat.

Mai mult decât atât, prevederea diferită a desfășurării referendumului local prevăzută de legea nr. 215/2001 nu este în concordanță nici cu deciziile Curții Constituționale a României și nici cu noua sa viziune privind desfășurarea referendumului.

Astfel, Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 731 din 10 iulie 2012, nr. 471 din 14 noiembrie 2013, nr. 334 din 26 iunie 2013 a statuat următoarele:

  1. DECIZIA Nr.731 din 10 iulie 2012 (Publicată în Monitorul Oficial nr.478 din 12.07.2012)Curtea observă că, în varianta redacţională dedusă în cauza de faţă controlului de constituţionalitate, Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 oferă o reglementare unitară pentru toate tipurile de referendum consacrate de Constituţie, dând expresie şi exigenţei reprezentativităţii sub aspectul rezultatului votului. Astfel, aceeaşi soluţie legislativă se regăseşte în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, al referendumului cu privire la probleme de interes naţional şi al referendumului local, unde, potrivit art.7 alin.(2), art.12 alin.(2) şi, respectiv, art.14 alin.(2) din Legea nr.3/2000, rezultatul se stabileşte în funcţie de majoritatea voturilor valabil exprimate pe întreaga ţară sau, după caz, la nivelul unităţii administrativ – teritoriale.Tot astfel, Curtea constată că şi condiţia ce trebuie îndeplinită pentru validitatea referendumului este aceeaşi pentru toate tipurile de referendum, art.5 alin.(2) din Legea nr.3/2000 impunând întrunirea majorităţii absolute care constă în jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, Curtea reţine că aceasta reprezintă o condiţie esenţială pentru ca referendumul să poată exprima în mod real şi efectiv voinţa cetăţenilor, constituind premisa unei manifestări autentic democratice a suveranităţii prin intermediul poporului, în conformitate cu principiul statuat în art.2 alin.(1) din Legea fundamentală.
  2. DECIZIA Nr. 471 din 14 noiembrie 2013 (Publicată în Monitorul Oficial nr.754 din 04.12.2013)

 

„reglementarea sau modificarea condițiilor privind validarea referendumului este de competența exclusivă a legiuitorului, numai acesta fiind cel îndreptățit să reglementeze organizarea și desfășurarea prin lege organică a referendumului”.

      3. DECIZIA nr. 334 din 26 iunie 2013 (Publicată înMonitorul Oficial nr. 407 din 05.07.2013)

V.1. Referendumul este, prin excelenţă, un instrument al democraţiei directe, prin intermediul căruia cetăţenii îşi exprimă opinia şi adoptă o decizie în mod direct. Principala caracteristică a referendumului rezidă în funcţia sa de legitimare a puterii, voinţa populară validând actele supuse votului.

Prin referendum se atenuează distanţa dintre guvernanţi şi guvernaţi, completându-se în mod democratic raporturile care rezultă în urma alegerilor. Cu alte cuvinte, referendumul reprezintă un mijloc de manifestare a rolului cetăţeanului în politică, în cadrul circumscris sferei dezbaterii publice. Pe de altă parte, referendumul oferă poporului posibilitatea de a controla puterea şi modul de exercitare a acesteia, precum şi posibilitatea de a media probleme extrem de importante de natură politică

Dispoziţiile legii fundamentale nu fac o ierarhie între cele două instrumente de realizare a puterii de stat: organele reprezentative şi referendum, acestea neputând fi considerate a avea natură subsidiară unul faţă de celălalt. Mai mult, referendumul nu constituie o alternativa pentru democraţia parlamentară.

Condiţia ce trebuie îndeplinită pentru validitatea referendumului este aceeaşi pentru toate tipurile de referendum, art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 impunând întrunirea unui anumit prag de participare raportat la numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.

A doua condiţie referitoare la majoritatea voturilor valabil exprimate oferă, de asemenea, o reglementare unitară, dând expresie şi exigenţei reprezentativităţii sub aspectul rezultatului votului. Astfel, aceeaşi soluţie legislativă se regăseşte în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, al referendumului pentru demiterea Preşedintelui României, al referendumului cu privire la probleme de interes naţional şi al referendumului local.

Prin urmare, reglementarea sau modificarea condițiilor privind validarea referendumului este de competenţa exclusivă a legiuitorului, numai acesta fiind cel îndreptăţit potrivit art. 73 alin. (3) lit. d) din Constituţia României să reglementeze organizarea şi desfăşurarea prin lege organică a acestui instrument de consultare populară prin acte normative clare, precise și previzibile, care să nu creeze în mintea cetățeanului confuzii ireconciliabile.

Pentru considerentele expuse mai sus, vă solicităm, ca în baza art. 32 din Legea nr. 47/1992 – privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, să ridicați excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (1) și (4) și a art. 55 alin. (3) și (6) din Legea 215/2001.

 

Cu deosebită considerație,

 

Asociația România fără ei

Fundația Eco-Civica

Miliția Spirituală

Corupția Ucide

#Rezistența

#Insist

#vavedem din București

 

Prin Avocat Mario-Gabriel Balulescu

Comentarii